„Atâta timp cât un om nu se trădează pe sine, totul îi vine în ajutor, stăpânirea, societatea, chiar și soarele, luna și stelele” – Henry David Thoreau
„ Fierbere mare în țară, de ceva timp, pentru justiție. De la păreri echilibrate, până la „Jos cu justiția”! Magistrați contra magistrați. Popor contra magistrați! Dincolo de exagerări, ceea ce se întâmplă este un lucru foarte bun. Este un fel de trezire. Justiția este așezată acolo unde îi este locul, a III-a putere în stat, de fapt, una dintre cele trei puteri, nu a III-a ! Senzația pe care o am este aceea că tocmai corpul magistraților nu conștientizează și nu se comportă ca o putere în stat, echivalentă celorlalte două. De fapt, nu puterea judecătorească este a III-a putere în stat, ci fiecare judecător în parte trebuie să se comporte ca atare, ca o putere în stat, responsabil pentru ceea ce se întâmplă în stat și spre ce se îndreaptă statul.
Dacă fiecare judecător conștientizează acest lucru și acționează fără frica și fără obediență față de „cel puternic”, oricine ar fi perceput ca „cel puternic”, lucrurile intră în normal.
În urmă cu mai mulți ani, cred că prin 2001, nu mai știu exact, eram la Tribunalul Giurgiu reprezentând un fost proprietar care revendica un imobil naționalizat. Președintele completului, cred că se numea Lupu, a intrat în sală și, înainte de a se așeza, ne-a spus:” Am fost chemați la Curtea de Apel și dna ministru Rodica Stănoiu ne-a prelucrat să nu admitem nicio acțiune în revendicare, dar eu nu voi proceda astfel. Dacă acțiunea este întemeiată, va fi admisă. ” Și a fost admisă acțiunea clientului meu, apoi a fost respinsă de Curtea de Apel. Ca un val uriaș s-a propagat soluția respingerii acțiunilor în revendicare după indicațiile dnei ministru.
Tot astfel, în 1996, după ce Iliescu a ieșit public și a spus că „proprietatea este un moft” ICCJ / CSJ a admis un recurs în interesul legii promovat de procurorul general și a desființat hotărârile prin care se restituiseră imobilele preluate abuziv de la foștii proprietari. Ce ordin putea Iliescu să dea judecătorilor de la Curtea Supremă, în mod legal? Niciunul. Și atunci, care este fenomenul? Când Romania se alinia Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului, care garantează proprietatea și sancționează orice ingerință asupra dreptului de proprietate, la o simplă vorbă a președintelui neo-comunist justiția s-a plecat cuminte și docilă, strivind brutal un drept fundamental al omului, care face diferența dintre societățile democratice și cele totalitare. De ce ?
Obediența este unul dintre marile păcate ale romanilor, „capul plecat…”, dar atunci când obediența se manifestă la magistrați, justiția îngenunchează singură în fața politicului. Și, din păcate, de foarte multe ori am constatat că se întâmplă astfel. În cei aproape 30 de ani de muncă am observat cum se reflectă puterea politică în mersul justiției sau, mai bine zis, cum se mulează justiția după puterea politica.
Am simțit asta într-un mod special în „epoca Băsescu” care, în numele unui scop nobil, a descătușat un monstru adormit: puterea procurorilor fără limite, fără opreliști. DNA a devenit o instituție care, practic, dădea și sentința, pentru că mulți judecători nici nu mai considerau că poate exista prezumție de nevinovăție în fața unui rechizitoriu DNA, iar hotărârile erau pronunțate și motivate copy-paste, fără a mai fi trecute prin filtrul gândirii personale, al probelor, al legii sau al logicii. Nu contest lucrurile bune făcute de DNA, munca unor oameni de bună-credință, profesioniști și integri, așa cum trebuie sa fie un magistrat, dar sub aceasta umbrela s-au întâmplat și lucruri oribile, au fost condamnați oameni pe nedrept, chiar știind ca sunt nevinovați, nu din eroare, ca sa fie exemplu sau ” ca să nu ne punem cu DNA”, ” să nu se zică despre noi”…, ori s-au plătit polițe.
Un exemplu este fostul primar din Năvodari, TC, în conflict cu fostul primar al mun. Constanța și și CJ Constanța. Acest om a fost trimis în judecată de DNA și a fost condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru un motiv absurd, de necrezut, că a eliberat un certificat de urbanism pentru etanșeizarea unui batal / bazin din cadrul fostei uzine Fertilchim, bazin în care se aflau depozitate deșeuri chimice care se infiltrau în sol prin fisurile bazinului. Procurorul a cerut condamnarea pentru ca nu a cerut aviz PUZ din partea Consiliului local, în condițiile în care lucrarea nu necesita PUZ, și pentru că „este posibil ca în acel bazin să se depoziteze deșeuri periculoase pentru că primarul a scris : exclus deșeuri toxice și periculoase, dar a scris pe prima pagina, ca sa nu se observe”. Ar putea fi de râs, dacă nu ar fi tragic. Aceasta inepție a fost preluată ca atare de două Instanțe, nedecelată, nemestecată, pentru ca venea de la DNA.
Acestui om i-a fost refuzată și liberarea condiționată, ” ca sa fie exemplu”. Între timp, batalul din Fertilchim este tot fisurat și deșeurile de azbest se scurg în sol iar România plătește sute de mii de Euro pe zi amenzi pentru nerespectarea cerințelor de mediu, inclusiv pentru că nu a neutralizat deșeurile din Fertilchim și le păstrează în condiții necorespunzătoare.
Nu este singurul dosar pe care i l-a făcut DNA Constanța acestui om. În al doilea dosar era acuzat ca s-au vândut doua terenuri prin hotărârea Consiliului Local, aparent la un preț mai mic decât al pieței. I-a fost imputată lui valoarea terenurilor vândute. Dar primarul nu are competența legală de a decide vânzarea unor bunuri ale UAT, cum nu are nici dreptul de a contesta Hotărârea Consiliului local, doar prefectul poate face asta. Mai mult, primarul chiar nu a fost de acord cu vânzarea și s-a opus în mod expres în Consiliu. Tribunalul Constanța l-a condamnat la 4 ani de închisoare cu motivarea, de necrezut și de această dată, „că nu s-a opus suficient de vehement” și, pe latură civilă, l-a obligat să achite prețul terenurilor. Am făcut apel arătând că nu avea nicio cale de atac împotriva HCL și nu a avut nicio implicare și, pe de altă parte, cerând să se anuleze actele de vânzare cu care el nu a fost de acord. În fața acestei solicitări, Curtea de Apel Constanța a considerat că actele de vânzare au fost legale, nu pot fi anulate, și a respins cererea de anulare a actelor, pe cale de consecință, a dispus achitarea.
Acestui om, DNA Constanța și judecătorii obedienți, până la absurd, față de DNA, i-au mâncat 10 ani din viată, i-au distrus familia și sănătatea.
Eu cred că și pentru oamenii aceștia trebuie să protestăm. Este grav, da, ca o persoană care a săvârșit o infracțiune să scape nepedepsită, dar este infinit mai grav ca un om nevinovat să fie acuzat pe nedrept și sa închidem ochii !
Unii oameni care au putere fac rău în mod conștient, pentru că pot, pentru că au putere, pentru că primesc ceva în schimb: ascensiune, mai multă putere, mai mulți bani, alte avantaje. Alții fac răul doar ca un act scuzabil, banal : „nu am avut ce să fac”, „așa a zis șeful”, „așa face toată lumea”, ca să își asigure o situație călduță, să nu aibă vreun deranj. Efectul este același, vina este aceeași.
Multe cazuri de acest gen am văzut și încă văd. Mișcarea aceasta de trezire din justiție sper că va aduce o schimbare și că nicio persoană nu va mai fi cercetată sau condamnată pe nedrept. Răul făcut unei persoane nu este scuzabil.
Răul nu este banal ! ”
– Valentina Topor Vârban