1. Potrivit Legii nr. 165/2013, în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, care nu se pot restitui în natură, despăgubirile se stabilesc în echivalent puncte (1 punct = 1 leu), prin decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), în baza evaluării realizate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).
2. Legea nr. 165/2013 a suferit mai multe modificări în timp în ceea ce privește modul de evaluare a imobilelor.
3. Inițial, legea prevedea că evaluarea imobilelor se realizează prin raportare la grilele utilizate de notarii publici pentru stabilirea valorii imobilelor („grila notarială”) valabilă la nivelul anului 2013, anul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Cum procesul de despăgubire s-a întins foarte mult în timp și încă nu este finalizat, valorile respective au devenit anacronice.
4. Prin modificarea ulterioră s-a stabilit că evaluarea imobilelor se realizează prin raportare la grila notarială din anul anterior emiterii Deciziei CNCI, având în vedere caracteristicile imobilului de la data preluării abuzive a acestuia.
5. Având în vedere că numeroase Decizii CNCI au făcut obiectul contestării în instanță în privința valorii și cum dosarele în instanță durează uneori câțiva ani, timp în care valorile din grilele notariale pot cunoaște modificări semnificative, prin Legea nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 și a art. 24 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013 a suferit o modificare, legiuitorul stabilind că în procedura judecătorească inițiată conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cuantumul despăgubirilor se stabilește prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești.
6. Completarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 223/2024 este susceptibilă de interpretări diferite sub aspectul modalității de evaluare a imobilului, în ipoteza în care se formulează contestație împotriva deciziei de compensare emisă de CNCI.
7. Prin Decizia nr. 354/6.10.2025 pronunțată de ICCJ – CDCD, Curtea a stabilit, cu forță obligatorie, că în interpretarea și aplicarea art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, evaluarea imobilelor urmează a fi realizată prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior intrării în vigoare a hotărârii judecătorești într-un litigiu având ca obiect contestație formulată împotriva unei Decizii de compensare emisă de CNCI, la fel ca și în hotărârile judecătorești pronunțate ca urmare a învestirii instanței cu o acțiune prin care se solicită suplinirea Deciziei CNCI, atunci când s-a invalidat Decizia entității investite cu analiza primară a cererii de despăgubire sau când nu s-a emis Decizia CNCI în termenul prevăzut de art. 34 din Legea nr. 165/2013.
8. În ceea ce privește caracteristicile imobilului la care se raportează evaluarea și stabilirea numărului de puncte de despăgubire, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în cauza Văleanu și alții vs. România (Cererea nr. 59.012/17 și alte 29 de cereri reunite) prin hotărârea pronunțată la 8.11.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 561/22.06.2023, arată:
235. În această privință, Curtea arată că principiul care stă la baza legii, astfel cum a fost adoptat ca răspuns la hotărârea-pilot Maria Atanasiu și alții, a fost cel al restitutio in natura în cazul tuturor imobilelor (supra, pct. 140; și, a contrario, Šimaitienė, citată anterior, pct. 53). Dacă acest lucru nu este posibil, trebuia găsită o soluție subsidiară, fie prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil echivalent, fie prin acordarea unei despăgubiri, calculată în conformitate cu legea (supra, pct. 140). Legiuitorul a ales astfel o soluție care excludea stabilirea unui plafon direct al despăgubirilor, întrucât despăgubirea trebuia calculată în conformitate cu valoarea minimă de piață a imobilului, astfel cum era stabilită în grilele notariale din 2013, și plătită în tranșe. Această alegere a fost considerată de Curte conformă cu Convenția (a se vedea Preda și alții, citată anterior, pct. 120).
236. Cu toate acestea, în 2017, respectiv după adoptarea Hotărârii Preda și alții, legiuitorul a adăugat la criteriile de evaluare, pe lângă data intrării în vigoare a legii ca fiind cea relevantă pentru evaluare, amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum erau la momentul exproprierii (supra, pct. 149). Aceste criterii, împreună cu întârzierile îndelungate din partea autorităților în a finaliza cererile de despăgubire, pot face ca nivelul despăgubirii să nu mai fie aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului în absența altor elemente capabile să compenseze, cel puțin parțial, perioada lungă în care reclamanții au fost privați de imobilele lor [a se vedea, mutatis mutandis, Guiso-Gallisay împotriva Italiei (reparație echitabilă) (MC), nr. 58.858/00, pct. 103, 22 decembrie 2009], însă, mai întâi și înainte de toate, perioada lungă în care au încercat să își recupereze imobilele de la intrarea în vigoare a legilor privind retrocedarea (a se vedea, în special, supra, pct. 5).
238. Cu toate acestea, noul sistem de evaluare (supra, pct. 149), care se bazează, în parte, pe date care erau pertinente în urmă cu peste 50 de ani, prin urmare, la un moment în care statul pârât nu era obligat prin Convenție (supra, pct. 211), poate ridica probleme dificile și controversate în practică, din cauza informațiilor uneori insuficient de relevante cu privire la descrierea exactă a imobilului în momentul exproprierii, din cauza, inter alia, evoluțiilor urbane inerente care au avut loc între timp, care trebuie să fi avut un impact cel puțin asupra categoriei de utilizare a terenurilor.
239. În plus, Curtea ia act de constatarea ÎCCJ potrivit căreia legea urmărea să acorde reclamanților echivalentul în bani a ceea ce ar fi primit dacă ar fi fost posibilă restituirea în natură (supra, pct. 172 in fine), considerând implicit că orice altă metodă de evaluare decât cea care lua în considerare caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum era în momentul exproprierii, ar fi nedreaptă și inechitabilă. Cu toate acestea, Curtea nu poate să piardă din vedere faptul că dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanții ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puțin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluții.
243. Ținând seama de natura procedurii în discuție, prin intermediul căreia reclamanții și/sau antecesorii lor solicită de peste 20 de ani (supra, pct. 107, 112 și 117) măsuri compensatorii pentru imobilele lor, ținând seama în același timp de marja de apreciere a statului în aceste chestiuni, Curtea consideră, pe baza probelor la dispoziția sa, că există elemente convingătoare care demonstrează în mod suficient că sumele care le-au fost acordate cu titlu de despăgubire nu erau în mod rezonabil legate de valoarea imobilului, în sensul jurisprudenței Curții [a se vedea mutatis mutandis, Vistiņš și Perepjolkins împotriva Letoniei (reparație echitabilă) (MC), nr. 71.243/01, pct. 35-36, CEDO 2014].
244. În lumina acestei constatări referitoare la valoarea despăgubirilor, care trebuie apreciată în raport cu contextul care stă la baza unor întârzieri semnificativ de lungi ca timp în procesul de restituire (supra, pct. 243, și, a contrario, Šimaitienė, citată anterior, pct. 54), Curtea nu poate decât să concluzioneze că reclamanții din cererile nr. 59.012/17, 47.070/18 și 21.500/19 au fost obligați să suporte o sarcină individuală excesivă, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
9. În acord cu jurisprudența CEDO pre-citată, obligatorie pentru statele membre ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de România, Curtea Constituțională a României (CCR) a pronunțat Decizia nr. 43/18.02.2025, care dispune:
„Admite excepția de neconstituționalitate (…) și constată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia”, cuprinse în art. 21 alin.(6) din Legea nr. 165/2013 (…) este neconstituțională.”
În considerentele Deciziei, CCR arată:
„28. În această privință, Curtea a luat act (paragraful 237 din hotărârea pronunțată în Cauza Văleanu, precitată) de decizia legiuitorului național de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil – chiar dacă la un nivel minim – de valoarea de piață a proprietății la momentul emiterii deciziei de despăgubire.”
Față de aceste statuări categorice ale Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională constată că, în cauza de față, se justifică admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea neconstituțonalității sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia” din cuprinsul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017. În mod obiectiv există o diferență între valoarea imobilului pe care persoana îndreptățită o obține atunci când restituirea se face în natură, cu toate caracteristicile constructive și urbanistice de la data când acesta reintră în posesia persoanei îndreptățite, pe de o parte, și valoarea pe care ar obține-o în cazul în care imobilul nu mai poate fi restituit efectiv, în natură, ci se acordă despăgubiri, calculate însă prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului și la categoria de folosință pe care acesta le avea la data preluării abuzive, nesocotindu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție.
Această concluzie este susținută și reconfirmată și printr-o decizie recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în aceeași cauză- Văleanu și alții împotriva României – ,de data aceasta cu privire la satisfacția echitabilă ce trebuie recunoscută și acordată reclamanților din cauza în care s-a constatat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2022, încălcarea art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturior omului și a libertăților fundamentale. Este vorba despre Hotărârea din 7 ianuarie 2025, pronunțată în cauza Văleanu și alții împotriva României, prin care, reiterând observațiile referitoare la ineficacitatea sistemului de despăgubiri statuat prin Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017, Curtea de la Strasbourg a și stabilit cuantumul exact al despăgubirilor pe care statul român urmeză să îl plătească reclamanților, raportându-se la valoarea imobilelor stabilită prin grilele notariale valabile pentru anul 2024, respectiv momentul pronunțării hotărârii, precum și la starea actuală a imobilelor, iar nu la cea de la momentul preluării abuzive (paragraful 116).
Pentru a proceda astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a accentuat din nou că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea în natură a imobilului, aceasta trebuia să țină cont de evoluțiile care au avut loc în timp cu privire la imobilul în discuție, fie ele de natură generală (politica de urbanism), fie de natură mai particulară (de exemplu, reamenajări sau recondiționări). De asemenea, Curtea a mai indicat că luarea în considerare a locației și a specificațiilor tehnice ale proprietății la momentul privării de proprietate ar putea avea ca rezultat ca valoarea despăgubirii să nu mai fie corelată în mod rezonabil cu valoarea reală a proprietății (paragraful 111 din Hotărârea din 7 ianuarie 2025).
Totodată, Curtea europeană a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptățite li se plătește o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piață a proprietății la momentul plății efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranșe din suma integrală.
În concluzie, CCR constată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia”, cuprinsă în dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, încalcă dispozițiile constituționale și convenționale care garantează și ocrotesc dreptul la proprietate privată.
Considerentele Deciziei Curții Constituționale sunt, în egală măsură, obligatorii, la fel ca și dispozitivul Deciziei.
Prin urmare, Decizia CCR nr. 43/18.02.2025, în acord cu jurisprudența CEDO, dispune că evaluarea imobilelor nu trebuie să se realizeze prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului din momentul preluării abuzive a acestuia de către stat, ci trebuie să țină seama de evoluția urbanistică și de eventuale renovări sau recondiționări ale imobilului în prezent, astfel încât despăgubirea să fie adecvată, calculată încât să rămână în raport cu valoarea de piață a proprietății la momentul plății efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranșe din suma integrală.
10. În total dezacord cu cele statuate de CEDO prin hotărârea pronunțată în cauza Văleanu și alții vs. România și cu Decizia CCR nr. 45/2025, Guvernul a adoptat OUG nr. 38/2025 care, deși în mod declarativ, pune în acord dispozițiile Legii nr. 165/2013 cu Decizia CCR nr. 43/2024, în realitate, OUG nr. 38/2025 nu ține cont și încalcă flagrant Decizia CCR și Decizia CEDO pronunțată în cauza Văleanu și alții vs. România. Astfel:
A. Deși CEDO și CCR au stabilit că imobilul preluat abuziv se restituie în natură, în starea în care se află, dispoziție regăsită și în Legea nr. 10/2001, precum și în legile fondului funciar, OUG nr. 38/2025 stabilește că imobilele cărora le-a crescut valoarea cu până la 50%, prin schimbarea regimului urbanistic, de exemplu, nu se restituie în natură decât sub condiția ca persoana îndreptățită la restituire să remită statului, în prealabil, sporul de valoare (dispoziție profund injustă și din perspectiva faptului că statul a folosit timp de 80 de ani bunul respectiv, în timp ce proprietarul a fost lipsit de folosința bunului său iar dacă statul nu prelua abuziv imobilul, sporul de valoare se afla în patrimoniul proprietarului bunului).
B. În privința despăgubirilor stabilite pentru construcții, nu se mai aplică valorile din grilele notariale valabile în anul anterior Deciziei CNCI sau hotărârilor judecătorești, ci valori diminuate cu 30%, 50% sau 90%, raportate la valoarea cea maimare din grilă (fără ca această sintagmă să fie clarificată). Astfel:
a) pentru locuințe construite înainte de 1977 se aplică un coeficient de 0,7;
b) pentru locuințe din materiale netratate termic se aplică un coeficient de 0,5;
c) pentru suprafețele din construcții, fără destinație de locuit, se aplică un coeficient de 0,1:
d) se va avea în vedere suprafața construită a imobilului. Dacă nu este cunoscută, se aplică normele Codului fiscal (suprafața locuibilă x 1.4 – n.n).
Astfel, valoarea imobilelor rezidențaile nu este cea din grila notarială, ci una diminuată cu 30%-90%.
Pentru spații comerciale sau industriale se utilizează valoarea determinată conform pct. B supra, cu următoarele corecții:
a) pentru spații comerciale – 1,2;
b) pentru spații industriale – 0,8;
c) pentru suprafața din construcții cu altă destinație – 0,1.
C. În privința dispozițiilor stabilite pentru terenuri, se aplică următoarele criterii de evaluare:
1. Pentru terenurile intravilane „curți-construcții” valoarea despăgubirilor se stabilește prin utilizarea valorii maximale prevăzute de grila notarilor pentru anul anterior emiterii Deciziei de compensare CNCI pentru terenurile ocupate de construcții (chiar dacă terenul este liber fizic – n.n), cu aplicarea următoarelor corecții:
a) pentru suprafețe mai mari de 1000 mp – 0,8;
b) pentru suprafețe mai mari de 5000 mp – 0,5:
c) pentru suprafețe mai mari de 10.000 mp – 0,2.
Astfel, valoarea despăgubirilor se diminuează, fără niciun temei, între 20% și 80%.
2. Pentru terenurile agricole din intravilan, la valorile determinate conform pct. 1 supra se aplică următoarele corecții:
a) pentru terenuri arabile – 0,5;
b) pentru vii/livezi – 0,7;
c) pentru pășune/fânețe – 0,2;
d) pentru teren forestier – 0,3;
e) pentru terenuri neproductive – 0,1.
3. Pentru terenurile agricole din extravilan, valoarea despăgubirilor se stabilește prin utilizarea valorii din grila notarilor publici iar dacă nu există valori diferite în funcție de categoria de folosință, se aplică următorii coeficienți de corecție:
a) pentru terenuri arabile – 1;
b) pentru vii – 1,4;
c) pentru livezi – 1,2;
d) pentru pășune/fânețe – 0,6;
e) pentru categorii neproductive – 0,2.
D. Astfel, chiar dacă la naționalizare statul a preluat de la proprietar un imobil nou și cu finisaje deosebite, prin „restitutio in integrum” conform OUG nr. 38/2025, persoana îndreptățită va obține maxim 70% din valoare, după 80 de ani de lipsă de folosință!
De asemenea, în privința terenurilor, chiar dacă terenurile sunt libere, fără niciun motiv obiectiv, valoarea de despăgubire este cea stabilită pentru un teren ocupat de construcții, care este semnificativ mai mică, contrar celot statuate de CEDO în hotărârile pronunțate în cauza Văleanu și altții vs. România.
11. Potrivit OUG nr. 38/2025 măsurile compensatorii se vor achita în tranșe eșalonate pe durată de 7 ani, prin modificarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 care stabilea plata în tranșe egale pe durată de 5 ani. Dispoziția se aplică în mod retroactiv și Deciziilor de compensare deja emise de CNCI.
12. OUG nr. 38/2025 modifică, cu efect retroactiv, modul în care se achită despăgubirile pentru persoanele care au cumpărat drepturile de despăgubire stabilite prin Decizia CNCI de la persoanele îndreptățite.
Se modifică art. 31 din Legea nr. 165/2013 și va avea următorul cuprins:
„(2^1) În cazul trasnmiterii drepturilor recunoscute prin decizia de compensare, dobânditorul are dreptul la un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea punctelor și un procent de 15% din diferența până la valoarea punctelor dobândite.
(2^2) În cazul în care prețul plătit nu poate fi determinat, dobânditorul are dreptul la 15% din valoarea punctelor dobândite.
(3) În baza cererii deținătorului de puncte, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite, pe parcursul a 7 ani consecutivi, titluri de plată, în tranșe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare, Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare.
(3^2) Prin excepție de la prevederile alin. (3), deținătorul de puncte poate opta pentru valorificarea punctelor în numerar, într-o singură tranșă. În acest caz, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un singur titlu de plată pentru 40% din cuantumul punctelor stabilite prin decizia de compensare sau, după caz, din punctele rămase de valorificat.
(4^1) Cuantumul tranșelor șase și șapte se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare, pentru perioada curpinsă între emiterea titlului de plată aferent tranșei cinci și ultimul titlu de plată. Suma rezultată în urma actualizării se include în ultimul titlu de plată pe care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților îl emite.”
Art. II din OUG nr. 38/2025 dispune:
„(1) Prevederile art. 31 alin. (2^1), (2^2) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică în mod corespunzător și deciziilor de compensare aflate, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, în procedura de valorificare a punctelor în numerar.”
13. Apreciem că aceste dispoziții sunt contrare Deciziei CCR nr. 43/2025 dar și jurisprudenței CEDO, cauza Văleanu vs. România, care stabilește că măsurile reparatorii plătite de stat trebuie să fie în raport rezonabil cu valoarea de piață actuală a imobilului, fără să facă diferență între deținătorii creanțelor asupra statului.
Astfel, în situația în care persoana îndreptățită a înstrăinat prin convenție drepturile de despăgubire stabilite prin Deciziile CNCI, dobânditorul drepturilor de despăgubire care se subrogă titularului, va primi doar 15% din drepturile de despăgubire, eșalonate pe 7 ani + contravaloarea prețului achitat pentru creanță.
Moficiările și completările aduse art. 31 din Lege prin OUG nr. 38/2025 încalcă dreptul de proprietate asupra despăgubirilor stabilite prin Decizia CNCI, care reprezintă un BUN în sensul Convenției, încalcă libertatea economică și dreptul la liberă inițiativă, precum și neretroactivitatea legilor , stabilind măsuri de naționalizare a 85% din drepturile de creanță asupra statului dobândite prin convenții încheiate în condițiile legii.
(i) Potrivit art. 1 din Prim Protocol adițional al Convenției, Tratat la care România a aderat și face parte din legislația internă, cu aplicare prioritară în caz de conflict cu norma internă conform art. 20 din Constituția României:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.”
(ii) Art. 20 din Constituția României dispune:
„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”
(iii) Totodată, art. 44 din Constituția României dispune:
„(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
(…)
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri (…)”
(iv) Art. 45 din Constituție dispune:
„Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.”
În speță, restrângerea dreptului de proprietate în cazul transmiterii drepturilor recunoscute prin Decizii de compensare emise de CNCI și trecerea acestor drepturi în patrimoniul statului în proporție de 85%, încalcă flagrant dispozițiile art. 44, art. 45 și art. 53 din Constituția României și constituie o gravă ingerință asupra dreptului de proprietate și asupra libertății economice și liberei inițiative, imperative într-o societate democratică.
14. Modul în care se vor aplica dispozițiile OUG nr. 38/2025, Decizia CCR nr. 43/2025 și modul de stabilire a despăgubirilor conform jurisprudenței CEDO, cauza Văleanu și alții vs. România va constitui o adevărată provocare pentru instanțele de judecată și pentru CNCI.
- În mod evident, CNCI va aplica modul de evaluare stabilit prin dispozițiile OUG nr. 38/2025, fără a avea în vedere cele statuate prin Hotărârea CEDO și prin Decizia CCR nr. 43/2025 privind principiul stabilirii despăgubirilor conform valorii de piață.
- Dispozițiile art. 38/2025 sunt obligatorii pentru instanțe, din momentul publicării în Monitorul Oficial.
În același timp, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru instanțe, conform art. 147 din Constituția României, cum și hotărârile CEDO sunt obligatorii pentru statele membre, potrivit art .46 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
- Potrivit art. 2o din Constituția României:
„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”
- Așa cum am arătat supra, Decizia CCR nr. 43/2025, în acord cu Hotărârea pronunâată de CEDO în cauza Văleanu și alții vs. România, stabilește că „nivelul despăgubirilor rămâne legat, în mod rezonabil, chiar dacă la nivel minim, de valoarea de piață a proprietății la nivelul emiterii deciziei de despăgubire.” (paragraf 28 din Decizia CCR nr. 43/2025; paragraf 237 Hotărârea CEDO pronunțată în cauza Văleanu și alții vs. România).
15. În opinia noastră, apreciem că instanța învestită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, prin care persoana îndreptățită contestă valoarea despăgubirilor stabilite prin Decizia CNCI sau învestită cu o acțiune în care persoana îndreptățită cere instanței să oblige CNCI să emită decizia de compensare conform valorii despăgubirilor în puncte stabilită de către instanță, trebuie să dispună efectuarea unui raport de expertiză prin care expertul să stabilească valoarea imobilului preluat abuziv, conform criteriilor stabilite prin OUG nr. 38/2025, precum și valoarea de piață a imobilului preluat abuziv, la data efectuării expertizei.
16. În aceste condiții, dacă va exista diferență de valoare între cele două moduri de stabilire a a despăgubirilor, instanța trebuie să aplice dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție, dând prioritate reglementărilor internaționale, în speță, jurisprudenței CEDO, cauza Văleanu și alții vs. România, care consacră regula stabilirii despăgubirilor în raport rezonabil cu valoarea de piață actuală a imobilului preluat abuziv.
avocat Valentina Topor Vârban
Str. Mihai Eminescu, Nr. 55, Sector 2, București
+40 314 253 931 | office@vtclaw.ro | www.vtclaw.ro